EDITORIAL

Este luna lui Cuptor.
Folosind unele expresii din "Pănza de păianjen " a Cellei Serghi ,putem spune că asfaltul se topeşte sub tălpile de cauciuc,că asfaltul ingheaţă sub stropii ingheţaţi de ploaie ,că asfaltul aşteaptă cuminte tălpile pantofilor noştrii ,modelaţi pe piciorul fin sau pe piciorul robust ,mirosind a răşini sau a amestecuri de chimicale,a transpiraţie sau a mucegai.Blocurile stau neclintite in lumina crudă a dimineţii ,in lumina puternică a zilei şi in lumina stinsă a serii.Nu este nimic nou şi totuşi totul este nou.Ne trezim in fiecare dimineaţă şi vedem mereu alte mine personale.Schimbările noastre apar şi dispar zilnic şi ne minunăm că natura poate să ne schimbe in felul acesta cuminte secundă cu secundă.Imbrăcăm zilnic haine şi dezbrăcăm zilnic haine.Haine cu noi trenduri ,haine cu vechi trenduri ,haine cu personalitate şi haine fără personalitate ,haine conservate şi haine roase din sipete vechi cu iz de mucegai.Toate aceste lucruri inconjoară un singur lucru important-CORPUL OMENESC.