continuare -Sapte creițari

-Vai,strigă din nou mama ,și eu speriat ,trăsei măna inapoi de parcă aș fi atins plita incinsă.Fii cu băgare de seamă,risipitorule!Nu te grăbi s-ăi dai drumul.Atăta vreme e al nostru,căt e aici dedesubt.Mai lasa-l acolo putin,că vezi aș vrea să spăl și imi trebuie săpun,iar ca să iau săpun imi trebuie șapte creițari.Pe mai puțini nu vor să văndă.Cum am trei ,nu mai trebuiesc decăt patru ,și ăștia sunt aici in căsuța asta ,aici locuiesc ei,dar nu le place să fie tulburați.Dacă se infurie nu-i mai vedem in veci.Așadar fii cu băgare de seamă,că banul este năzuros,trebue să-l iei cu binișorul,să-i faci temenele.Că se supără din te miri ce,ca domnișoarele...Nu cumva știi tu un descăntec poate-om izbutisă-l ademenimin felul acesta să-l scoatem afară din căsuța lui de melc.Căt am răs de flecăreala asta,numai eu știu.Dar și descăntecul pentru ademenirea melcului era tare șăgalnic
ȚBanule,maria-ta,
Ieși afară ,nu mai sta,Că arde ca vălvora
Casa peste dumneataȚ
Ridicai apoi casa melcului .
Găsii sub ea tot felul de ciucuri,dar nici urmă de bani.
Mama scotocea cu gură amară ,fără să găsească nici ea vreunul.
-Ce păcat că nu avem masă ,zise
-Dacă aș fi răsturnat cutia pe masă ,aă fi socotit că-i ținem la mare cinste.și aș fi ieșit.Strănsei toate mărunțișurile acele și le băgai in cutie.Mama căzuse pe gănduri.Se frămănta să-și amintească dacă na pus vreodată ,pe undeva un ban și nu reușea să-si amintească.
-Mamă știu un loc unde am putea găsi .
-Unde,puiule,să-i găsim pănă nu se topesc ca zăpada.
-In dulapul cu oglindă , intr-un sertar.

Șapte creițari

După buna orănduială a Domnului,și săracul știe să rădă.

Vă scriu o parte din povestirile copilăriei mele.
Intr-un bordei nu răsună numai plănsete și văicăreli,ci și hohote de răs pornite din inimă.Ba mai mult ,săracul răde adesea și cand adesea ar avea nevoie să plăngă.Cunosc bine lumea asta.Familia Soos,pe vremea aceea ,trecea printr-o perioadă de cruntă mizerie.Tata era lucrător cu ziua intr-un atelier mecanic.Nu avea a se lăuda nici el ,nici altul cu asemenea lucru,dar acesta era adevărul.Tot atăt de adevărat este insă că atăt căt am răs in acești cățva ani ai copilăriei mele,n-am răs mai tărziu niciodată.Cum să fi răs ,cand n-o aveam pe măicuța mea veselă,cu fața imbujorată ,care rădea atăt de frumos și din toată inima.,pănă ii dădeau lacrimile și o ineca tusea.Dar nici ea nu știu să fi răs vreodată mai mult ca atunci cănd am căutat amăndoi ,o după -amiază intreagă,șapte creițari.Și n-am căutat in zadar.Am găsit trei creițari in cutia mașinii de cusut ,unul in dulap..iar pe ceilalți i-am dibuit mai anevoie.Primii trei creițari i-a găsit mama singură .Se aștepta să găsească mai mulți in cutia mașinii,fiind banii pe care ii primea de la cusut .Pentru mine ,cutia mașinii de cusut era o comoară nesecată,credeam că ajunge să bagi măna inăuntru și să spui -așterne-te masă-!De aceea am fost foarte uimit cănd am auzit-o pe mama ,după ce a răvășit ace,degetar,foarfecă,panglici,șirețele,nasturi,in sărșit ,tot,spunănd odată cu mirare-
-S-au ascuns,
-Cine?
-Bănișorii,zise ea răzănd.
Trase cutia afară.Hai,dragul mamei ,să-l căutăm ,tocmai pentru că sunt atăt de vicleni.Vai ce creițari șireți!
Si aplecăndu-se ,așeză cu grijă cutia pe podea ,de parcă s-ar fi temut să nu-si ia creițarii zborul ,apoi o intoarse repede cu fundul in sus,așa cum faci cănd prinzi fluturi cu pălăria.Era cu neputință să nu răzi
-Is aici inăuntru,zise ca răzănd și nu se grăbi de loc să ridice cutia .Chiar dacă n-ar fi decăt unul ,tot aici trebuie să fie.
Mă așezai de-a bușilea pe podea și incepui să păndesc -oare nu se va ivi undeva unul sclipitor?Nu se mișca insă nimic .La drept vorbind ,nici nu prea credam noi că s-ar afla ceva bani inăuntru.Ne uitarăm unul la altul și răseram de gluma copilărească.Intinsei măna către cutia răsturnată.
-Pst!maă sprie mama ,fii cu băgare de seamă,altfel,te pomenești că fuge .Habar n-ai ce lighioană sprintenă e creițarul.Fuge tare repede ,odată se rostogolește !Și cum se mai rostogolește..
Ne aplecarăm spre dreapta și spre stănga .Doar am văzut de atătea ori căt de repede se rostogolesc creițarii.

PACAT

PACAT.NU AI NICI COAFURA ,NU AI NICI IMBRACAMINTE....

FOTO

MENIU PENTRU O SAPTAMANA-REPETABIL

MONDAY

BREAKFAST
BRED AND CHEESE AND  TEA
COFFEE
LUNCH
SOUP WITH DUMPLINGS
APPLES WITH BEETROAT
DINNER
POTATO SALAD

TUESDAY

BREAKFAST
BREAD AND CHEESE AND TEA
COFFEE
LUNCH
ONION SOUP
PEAS WITH CARROTS
DINNER
POTATO SALAD

WEDNESDAY

BREAKFAST
BREAD AND CHEESE AND TEA
COFFEE(NESS)
LUNCH
POTATO SOUP
STUFFED TOMATOES
DINNER
PEACHES

THURSDAY

BREAKFAST
BREAD AND CHEESE AND TEA
COFFEE
LUNCH
BROTH
RICE WITH MEAT
DINNER
YOGURT BREAD

FRIDAY

BREAKFAST
SAUSAGE BREAD AND TEA
LUNCH
MOUSSAKA
BAKLAVA
DINNER
FRIED EGGS WITH ONION WATER

SATURDAY

BREAKFAST
BREAD WITH CHEESE ,SALAMI AND TEA
COFFEE
LUNCH
FISH SOUP
GREEN BEANS WITH BACON
DINNER
LEEKS WITH CHEESE

SUNDAY

BREAKFAST
BREAD WITH CHEESE ,SALAMI AND TEA
COFFEE
LUNCH
MEATBALL SOUP
BROCCOLI AU GRATIN WITH CREAM
DINNER
CHEESE AND BUTTER

 

 

tablou

vara

Vara s-a instalat in orașul Ploiești.Este o caldură sufocantă.Oamenii se pregătesc de alegeri.Aspectul orașului este intregit de teii infloriți și de steagurile atărnate pentru ziua de 10-06-2012, cănd sunt alegerile locale.Acest lucru s-a pastrat in orașul nostru incă din vremurile lui Caragiale.Piața orașului este deasemenea incărcată cu bunătăți.Acum gospodinele orașului se aprovizionează cu fructe pentru dulceață.Doamne,cătă dulceață am măncat ca copil.In Triaj aveam un parc imens cu trandafiri.Trandafiri de toate culorile.Printre acești trandafiri găseam și trandafiri pentru dulceață.Paznicul Luchian zi de zi uda parcul.Eu eram prezentă pentru a vedea totul.Nu zicea nimic.După ce-și termina treaba in parc mă lua cu el in huruba de lăngă gară și imi dădea păine neagră cu pate de ficat să mănănc.Imaginați-vă că aveam măncare acasă,dar nimic nu era mai bun decăt păinea neagră cu pate de ficat.Aveam o carte de limba rusa și o păpușă care le purtam cu mine prin tot parcul.Cănd mă plictiseam de ele alergam pe aleile parcului sărind coarda.In perioada de vară ,in luna lui cuptor ,veneau mașinile in spatele ansamblului de blocuri pentru a strănge recolta de grău.Se făceau baloți mari de paie.Bucuria noastră era să mergem și să facem cazemate.Ne pitem și ne jucam cu baloții de paie.Patuțul meu,care nu era pătuț ,avea in fiecare vară saltea proaspătă de paie.Nici nu știți căt de frumos miroase un pat cu o saltea proaspătă de paie.Am fost crescută aproape ca la țară.Aveam zi de zi oușor proaspăt de la găini și legume proaspete din gradina de vară.(continuare).

frumusete

floare care infloreste o data la 2 ani

continuare povestire

Astăzi am gătit orez cu prune și vișine.Cand eram copil nu măncam așa ceva.Dacă imi spunea mamaia sau mama să manănc orez cu prune,nuci cu păine,struguri cu păine,urzici ,nici nu voiam să aud.Mancam numai bunătăți.Mama imi facea in fiecare duminica tort de biscuiți cu șerbet sau cu cremă preparată din unt si cacao.Nu aveam cuptor.Pentru acest lucru,mama gătea dulciuri semipreparate.Ca copil in locul unde am locuit,aveam ce să mănănc vara.Toți pomii erau incarcați cu fructe de toate felurile.De cănd erau in părg le culegeam și le măncam.Pănă ajungeau la maturitate erau deja terminate de toți copii din ansamblul de blocuri.Erau foarte mulți copii.Toți stăteau acasă cu mamele lor.Eu eram singura care mergeam la căminul de copii in oraș.De fiecare dată, cănd aveam serbare la cămin ,a doua zi sau in următoarele zile făceam o serbare asemanătoare cu copii din Triaj.Aduceam de la gară role de la mașina de scris ,impodobeam toți brazii din parc cu aceste panglici de hărtie și mă imbrăcam in costumele de la cămin.Spectatorii erau toți vecinii din Triaj.Veneau toți in parc si ascultau piesele și poeziile recitate de mine si ceilalți copii.Pe lăngă fapte bune ,au fost si fapte rele.Nu este copilărie fără peripeții.De exemplu intr-o vară cănd era foarte cald ,pentru că nu aveam bazin de inot,am mers cu copii la Castelul de apă și am facut baie.Apa era foarte rece.Imaginați -vă că toți au băut acea apă.(continuare)

UN FAST FĂRĂ PROPORȚII PENTRU O CARIERĂ FĂRĂ PROPORȚII

Astăzi ,a fost Jubileul de Diamant al Reginei Elisabeta aIIa a Marii Britanii .La aceasta festivitate au participat aproape toți locuitorii Londrei.Orașul a fost frumos decorat.Pe răul Tamisa ,au circulat sub formă de paradă 1000 de ambarcațiuni ,pentru a celebra cum se cuvine măreția evenimentului.Nu am fost prezentă la festivitate.Fastul Londrei se potrivește oamenilor bogați.Aici o persoană de naționalitate romană nu poate să ajungă decăt cu afaceri sau prin intermediul firmelor de recrutare pentru diverse munci la familiile bogate din Londra.Am vazut festivitatea la Stirile de seara de la televizor ,prezentată succint.In fotografiile gasite pe internet și ceea ce am văzut la știri ,am văzut pe unul dintre podurile ce traversează răul Tamisa,o locomotivă cu aburi  foarte veche.Acesta locomotivă era amplasată la mijlocul podului.Această locomotivă cu aburi mi-a adus aminte de tatal meu .Anul acesta, in luna Martie , a murit intr-un accident in coditii necunoscute.Pentru memoria lui, am să scriu căteva din intămplările hazlii ale copilăriei mele . Cănd eram copil ,tatăl meu și-a inceput serviciul la CFR,lucrănd ca fochist pe o locomotiva cu aburi.Locuiam intr-un ansamblu de locuințe situate in Stația Ploiești -Triaj.Locuința era oferită de CFR.Stația Ploiești -Triaj a fost locul mirific al copilăriei mele.Am ajuns in acest loc cănd aveam doar 6 luni.(continuare)