EDITORIAL

Suntem intr-un ianuarie amorţit  de frig.Acum pot spune că iarna vine cu incercări  timide ,timorată  şi  speriată,,doritoare să  işi  intre in drepturi şi  pregatită  să dea răspunsuri pline de gheaţă  văntului uscat care speră  că nu va mai fi invins.Zăpada ,deşi este intr-un strat destul de mic ,se poate aşeza peste pămăntul golaş şi poate să il hrănească cu dărnicie.Soarele ,cu faţa acoperită de un strat dens de ceaţă ,stă ascuns şi aşteaptă să-i vină vremea să strălucească şi să orbească văgăunile negre şi cenuşii de piatră.Imaginea diafană şi strălucitoare a zăpezii contopită cu aerul rarefiat distruge mirosul greu de gunoaie şi resturi alimetare şi petroliere ce zac in preajma  marilor oraşe.Este purificarea mult aşteptată.Rezultatul acestor transformări se pot vedea mai tărziu ,atunci cănd va veni stăpăna strugurilor şi va pune diadema de diamante pe fruntea soarelui inlăturănd ceaţa care l-a invăluit fără milă.