continuare -Sapte creițari

-Vai,strigă din nou mama ,și eu speriat ,trăsei măna inapoi de parcă aș fi atins plita incinsă.Fii cu băgare de seamă,risipitorule!Nu te grăbi s-ăi dai drumul.Atăta vreme e al nostru,căt e aici dedesubt.Mai lasa-l acolo putin,că vezi aș vrea să spăl și imi trebuie săpun,iar ca să iau săpun imi trebuie șapte creițari.Pe mai puțini nu vor să văndă.Cum am trei ,nu mai trebuiesc decăt patru ,și ăștia sunt aici in căsuța asta ,aici locuiesc ei,dar nu le place să fie tulburați.Dacă se infurie nu-i mai vedem in veci.Așadar fii cu băgare de seamă,că banul este năzuros,trebue să-l iei cu binișorul,să-i faci temenele.Că se supără din te miri ce,ca domnișoarele...Nu cumva știi tu un descăntec poate-om izbutisă-l ademenimin felul acesta să-l scoatem afară din căsuța lui de melc.Căt am răs de flecăreala asta,numai eu știu.Dar și descăntecul pentru ademenirea melcului era tare șăgalnic
ȚBanule,maria-ta,
Ieși afară ,nu mai sta,Că arde ca vălvora
Casa peste dumneataȚ
Ridicai apoi casa melcului .
Găsii sub ea tot felul de ciucuri,dar nici urmă de bani.
Mama scotocea cu gură amară ,fără să găsească nici ea vreunul.
-Ce păcat că nu avem masă ,zise
-Dacă aș fi răsturnat cutia pe masă ,aă fi socotit că-i ținem la mare cinste.și aș fi ieșit.Strănsei toate mărunțișurile acele și le băgai in cutie.Mama căzuse pe gănduri.Se frămănta să-și amintească dacă na pus vreodată ,pe undeva un ban și nu reușea să-si amintească.
-Mamă știu un loc unde am putea găsi .
-Unde,puiule,să-i găsim pănă nu se topesc ca zăpada.
-In dulapul cu oglindă , intr-un sertar.