Telegraful

Asăzi voi scrie și ceva din memoriile mele.
Sunt intr-un sat din Austria  ,la o familie pentru a ingriji un bătrăn.Casa in care locuiește această familie este o casă străveche ,cu o imagine tipică scrierilor lui Balzac.Casa se potrivește perfect descrierii casei di romanul Eugenie Grandet de Balzac.In aceasta atmosferă -balzaciană-imi petrec un mic concediu.Este timpul amintirilor totodată.La poartă se află un stălp de telegraf care a rămas neatins de-a lungul timpului.Acest stălp de telegraf imi amintește de perioada copilăriei.Păsărele gălăgioase se adunau pe sărmele agățate de stălpul de telegraf și ciripeau de zor.Ca copil,imaginea acestor stălpi de telegraf imi oferea un fel de liniste numai de mine ințeleasă.Reprezenta ceva care nu se perimează și dă senzația că timpul stă in loc fără să se schimbe nimic din peisaj.Să vezi totul ca pe un tablou de iarnă. ,cu stălpi de telegraf cu sărme incărcate cu zăpadă și păsărele zgribulite.Am trăit aceste imagini.Imi doream să joc intr-un film și să merg intr-o sanie prin nămeții de zăpadă.O imagine de poveste.In locul in care am copilărit erau foarte multe alei pietruite.Cu sania mă plimbam numai la Predeal.Fiind un copil ceferist ,aveam călătorii gratuite și mergeam in fiecare duminică la Predeal cu sania.Atmosfera era inimaginabilă.Oamenii foarte veseli.Nu existau fețe incruntate.Foarte frumos.